Un gând este ca o plantă, se zice. La fel ca și o plantă are nevoie de atenție, apă și un pământ propice.

Cam așa a încolțit și a apărut ideea jurnalului Learning Society. Dar de la idee până la realizare și implementare este un drum lung. Nu este ușor să iei o decizie asupra unei strategii, a unei acțiuni, a unui produs. Sunt multe idei și alternative, sunt multe păreri, sunt și mai multe dubii care apar în procesul de decizie – chiar și în cele legate de un newsletter (cum, când și ce anume prioritizezi în fluxul informației). Cel puțin la fel de greu este să ajungi să implementezi alegerea, proces de altfel similar pentru orice decizie de la orice nivel.

Este un subiect vast aplicabil multor domenii. Se încadrează în domeniul inovației, al managementului de proiect, al luării deciziei, al eficienței unei echipe, al comunicării, prea multe pentru a fi acoperite toate în acest articol. Aș dori însă să evidențiez un aspect cheie în toate domeniile menționate mai sus. Continuitatea.

Continuitatea nu poate fi considerată o abilitate per se, veți zice. Ce înseamnă continuitate? Înseamnă să fim perseverenți și constanți în ceea ce ne-am propus, pe perioada pe care ne-am propus-o, precum și în felul în care ni l-am propus. Înseamnă, deci, să ne ținem de planurile noastre, să nu (ne) schimbăm constant în mod radical planul sau să pierdem din vedere obiectivele inițiale, să nu ne lăsăm distrași de alte activități și țeluri, păstrându-ne flexibilitatea față de contextul schimbător, adaptabilitatea și capacitatea de a (ne) ajusta atunci când este necesar, întotdeauna având în vedere rezultatul dorit.

Pentru o mai bună exemplificare și simplificare a acestui exercițiu de gândire, propun un joc de imaginație. Gândiți-vă la ce presupune continuitatea unui râu. Un râu va curge atâta timp cât va avea apă care îl alimentează. Ce se va întâmpla cu un caiac care se află pe acel râu? Care este scopul omului din caiac? Ce va face acesta pentru a-și îndeplini obiectivul?

vă propun un joc de imaginație

Primul pas ar fi să specificăm contextul în care se întâmplă acest exercițiu. Să presupunem că acel om are obiectivul să ajungă într-o vale, în punctul B, plecând din punctul A situat evident la deal; să ajungă întreg, nevătămat, uscat și în cel mai scurt timp. Durata traseului este estimată la 4 ore. Parcursul este cunoscut ca fiind de dificultate medie pentru un începător. Omul nostru nu are experiență în rafting.

Care sunt necunoscutele pentru om? Mai întâi râul, despre care nu are detalii mai multe decât cele specificate mai sus. Nu știe câte cotituri și cascade are, când și unde vor apărea și nici cum să le treacă. Mai este caiacul și vâsla aferentă, pe care va trebui să învețe să le controleze și  să le utilizeze în cel mai scurt timp pentru a fi pregătit pentru porțiunile dificile ale traseului. Nu în ultimul rând, abilitățile omului sunt încă necunoscute pentru acesta, nefiind încă pus în situația în care să coboare un râu într-un caiac.

Care este cea mai bună abordare a omului pentru a-și îndeplini obiectivul? O abordare general valabilă este să se concentreze pe ceea ce poate controla și influența. În acest context: ce poți controla?

În exemplu nostru, în primul rând pe el însuși și propriile abilități, iar în al doilea rând caiacul și vâsla, dacă reușește repede să învețe să le utilizeze. Personajul nostru are o serie de abilitați, dar nu acele care i-ar trebui pentru a se folosi de vâslă si de caiac într-un mod eficient, util. El poate deține informații din reviste de specialitate, poate vorbit cu un prieten sau un alt cunoscător care i-ar putea povesti din experiența sa în rafting. Acest pas l-ar ajuta să fie mai pregătit, dar nu îndeajuns.

Omul pornește la drum din punctul A. Ce se va întâmpla? Râul îl duce oricum spre vale. Ce se întâmplă dacă nu acționează în niciun fel și doar se lasă purtat de apă? Cel mai probabil, la un moment dat va ajunge în porțiuni cu vârtejuri și cascade care îl vor duce către pietre, rădăcini și nisip și se va răsturna, împotmoli sau scufunda. Așadar riscă un eșec lamentabil dacă nu se implica. Râul nu se va opri din a curge și nu va ține cont nici de el, nici de situația în care se va afla.

Ce se va întâmpla dacă face doar strictul necesar pentru a nu eșua? Aceasta ar însemna că va folosi vâsla pentru a-și păstra o traiectorie cât de cât sigură, care să-l ferească de pietre sau alte pericole. Strictul necesar înseamnă că nu se grăbește, nu se străduiește să planifice din timp traiectoria, nu analizează pe unde ar fi cel mai ușor, eficient și sigur să treacă. Probabil că se va lăsa purtat de apă în direcția în care aceasta l-ar duce în mod natural și va fi nevoit să dea mult și puternic din vâsle să iasă din acele pasaje tumultoase. Acest lucru îl va costa timp și energie, va ajunge epuizat și cu întârziere la punctul B. Dar probabil va ajunge.

Ce se va întâmpla dacă personajul nostru, va lua încă de la început decizia de a fi pro-activ și să vadă cum funcționează abilitățile sale cu vâsla și caiacul? Dacă își dorește cu adevărat să-și îndeplinească obiectivul, atunci ar fi optim să experimenteze deja dinainte de a ajunge la pasajele tumultoase. Ar putea să testeze cum se comportă caiacul când folosește vâsla în diverse poziții. Pentru a-și eficientiza traiectoriile ar putea încerca diverse direcții pentru a vedea evoluția, care sunt cele mai rapide și eficiente de ales. Folosind această experiență ar putea să planifice pentru următoarele pasaje traiectoria optimă, să câștige timp și să-și economisească energia în așa fel încât să obosească cât mai puțin. La rafting, dacă te încadrezi din timp pe „calea cea mai bună”, atunci te poți lăsa „purtat de val” și doar îți menții direcția folosind vâsla. Altfel va trebui să dai cu multă putere și mult efort până reușești.

Am putea spune că în prima variantă personajul este pasiv. Se lasă purtat de râu, dar nu face nimic pentru a-și îndeplini obiectivul. A doua variantă prezintă un personaj reactiv care așteaptă până se vede în situație și de abia atunci „dă din vâsle cât poate”. A treia variantă propune un personal pro-activ, unul care se dezvoltă, experimentează, învață și se folosește de concluzii pentru a planifica următorii pași spre realizarea obiectivului său.

Metafora acestui exercițiu de gândire propune următoarele asocieri:

râul este compania sau corporația în care lucrez, dacă sunt un angajat, sau poate fi piața în care activez, dacă sunt antreprenor;

omul sunt eu, cel cu abilitățile, experiențele și cunoștințele proprii;

caiacul, respectiv vâsla, sunt procesele și sistemele pe care le am la îndemână, echipa și oamenii pe care îi coordonez, din cadrul companiei în care activez sau pe care o conduc, etc.

Compania, corporația sau piața nu sunt răbdătoare și miloase cu mine. Voi intra la apă și voi rămâne în urmă în cazul în care sunt pasiv sau inactiv. În cazul în care sunt reactiv, voi putea supraviețui într-o companie ineficientă si reactivă la rândul ei, sau într-o piață prea puțin concurențială, dar nu voi excela niciodată, iar investiția va fi întotdeauna foarte mare, la fel și energia pe care trebuie să o atribui acelui business ca antreprenor, cu multă uzură. Situația în care aș fi pro-activ, aș învăța, m-aș dezvolta, aș experimenta, m-aș folosi de concluzii și mi-aș optimiza stilul de muncă, al meu și al echipei, procesele, sistemul și contextul în care lucrez, toate acestea mi-ar aduce câștiguri valoroase. În acest fel, într-o companie aș putea avansa cu ușurință, aș conduce echipe și aș realiza proiecte la care aspir. Ca antreprenor aș fi inovator și cu un pas înaintea concurenței, pentru că m-aș adapta rapid și aș putea planifica eficient și pe baza învățăturilor trase din experiențele anterioare.

Întorcându-ne la tema inițială, care dintre acești oameni are continuitate în ceea ce face?

Tu care dintre ei alegi să fii?

Material apărut inițial în The Learning Journal, ediția lunară a newsletterului The Learning Network.

Îți plac articolele noastre? Înscrie-te pentru a primi newsletterul Learning Society.

Intră și tu în comunitatea Learning Society

Coaching pentru echipe